Ar trebui sa iti pese mereu de ziua de maine? De ce nu putem trai in prezent? De ce sa avem regrete cand am putea foarte usor sa ne bucuram de alegerile facute sau de curajul cu care am depasit un moment critic din viata? Stiu ca suna probabil naiv, insa ce ne defineste pe noi de fapt? Ce reprezinta un vis pentru multi dintre noi?

William Shakespeare a scris candva: “Suntem facuti din acelasi material din care sunt tesute visurile”. Vorbele lui mi se par pline de inspiratie, dar in acelasi timp, triste. Am avut de cand ma stiu vise pline de vointa de a ma motiva singura sa le duc, asa cum pot, la indeplinire si sa-mi ofer intr-un final satisfactia de a vedea cat de departe pot ajunge. Si tot de atatea ori am fost nevoita sa ma conving singura pe parcurs ca nu pot. Ca este greu sau ca nu a fost sa fie. Ca mereu vor exista oameni care vor face totul sa para imposibil. De ce ne-ar defini visele, atata timp cat intotdeauna va exista nefericitul caz sa ramanem dezamagiti de propriile noastre aspiratii?

Nu obisnuiesc sa filozofez prea mult, insa ma intriga acest lucru. Daca mi-as impune sa nu mai visez, ci in schimb sa traiesc momentul, sa ma agat pe rand de fiecare oportunitate ivita, mi-as pierde oare identitatea? Si totusi nu ar fi calea cea mai usoara, si asta pentru ca m-as simti pierduta intre atatea optiuni si presiuni din partea societatii in care traim. Suntem constant fortati sa caram povara viitorului, grija zilei de maine, suntem fortati sa ne maturizam cat mai repede. In astfel de momente, ajung sa te defineasca nevoile impuse, pana la urma, si nu visele nevinovate de odinioara.

O sa continui sa cred mereu ca fara dezamagiri nu poti obtine ceea ce ravnesti cu adevarat. Nu ma refer la bani, la joburi bine vazute, la reputatie sau la fel de fel de lucruri care in fond, nu inseamna nimic daca nu poti spune “sunt cu adevarat fericit”. Eu va incurajez sa nu traiti cu regrete, ci sa incercati sa visati mereu. O sa inchei cu cateva vorbe spuse de acelasi William Shakespeare: “Ai curaj! Sterge-ti ochii! Adesea caderea e un mijloc de a te ridica mai sus.”

Andreea Cristache