 
 |
ASER:// COSMIN BUTEICA Toamna. ASE. Anul I. Zece mii de ganduri zburand, zece mii de fete pasind grabit pe langa mine, zece mii de vorbe perindate in surdina. Asociatii peste asociatii, recrutari la tot pasul. Imi aduc si acum aminte intaiul urcus pe treptele obositoare. Pasii curiosi pe coridoarele inca nedestainuite. Sala 0411. Primele fete, primii ochi voiosi, prima asteptare. Primul interviu. Un baiat inconjurat numai de fete. Primele rasete, primul contact cu atmosfera ASER-ista. Asa a inceput totul. Un "pui de purcel isteric" ce abia incepea sa faca ochi. Prima mea echipa, calauzita de "mentorii purcei". Task-urile contemplate cu un amestec de seriozitate si hilar in miez de noapte in cafenele sau strecurati in sediu, serile, tarziu. Idei isterice asternute pe hartie transformate in scenete aplaudate. Training-uri interactive si primele prezentari sfioase. Mult asteptata excursie! Chiote si voie buna, agitatie, vibratii tineresti, rasete, imbratisari. Prietenii sincere si pulsatii de idealuri. O adevarata familie. Drumuri studentesti intretaiate intr-un punct comun: ASER. Forfota de dinaintea proiectelor. Repartizarea pe departamente si inchegarea de colective. Primele emotii la capat de telefon. Primele succese. Primele mustrari. Primele responsabilitati dar si primele deprinderi. Teorie imbibata de practica. Ce sunt toate acestea? Ei bine sunt cuvinte, fragmente, franturi de amintiri, poze multicolore, inca vii, piese dintr-un puzzle ce alcatuiesc un portofoliu al cunoasterii, un drum al maturizarii. Un dans efervescent din viata de student. O familie de idealuri si elanuri tineresti. Un caiet al cunoasterii ale carui file incep sa se umple. File ce nu vor putea fi sterse, file ce vor ramane mult timp de acum incolo in memoria afectiva. Ce reprezinta ASER pentru mine? Un portal al prieteniilor, al trudei studentesti, al deprinderilor profesionale. Cele mai frumoase clipe din viata de student. Cosmin Buteica 
|
  
|
