
ASER a inceput pentru mine dintr-o intamplare. In primul an de facultate, pana sa ma dezmeticesc eu bine, tot valul de recrutari se terminase. M-am trezit astfel intrand intr-o asociatie studenteasca pe care nu am s-o numesc aici, numai din dorinta de a gusta si eu, cu intarziere, din ceea ce inseamna o alta activitate decat cursurile de zi cu zi de la facultate. Dar destinul nu m-a lasat sa raman mult timp acolo. Ceea ce se prefigura ca o restanta pentru mine – matematica din primul an – s-a dovedit a fi o mare sansa.
Cum asa? Simplu. Sa nu razi, dar eram atat de sigura ca nu o sa trec examenul, incat as fi fost in stare sa pariez pe orice. Si asa s-a si intamplat. Un coleg de grupa, pe atunci proaspat boboc ASER, ulterior devenit chiar presedinte ASER, n-a ratat ocazia de a bate palma cu mine. Intelegerea nu-mi dadea cale de „scapare": daca pierdeam pariul, urma sa vin sa ma inscriu la urmatoarea recrutare ASER. Am acceptat, cu gandul ca as fi putut chiar supralicita, atat de increzatoare eram in examenul picat. Nu mica mi-a fost mirarea cand contrar a tot ceea ce credeam, nu a trebuit sa ma prezint la restanta, in schimb a trebuit sa-mi onorez pariul, acum devenit oficial si exigibil!
Ceea ce cred eu a fi cel mai important lucru si in acelasi timp avantajul competitiv al ASER-ului este varietatea de activitati in care membrii sai se pot implica, lipsa ingradirii si libertatea de a visa si implementa orice idee buna, bineinteles cu un plan bine gandit si resursele necesare! Din toate proiectele in care m-am implicat, unul mi-a ramas cel mai drag: ASERumanitar.
ASERumanitar a marcat pentru mine o noua etapa, se afla in perioada de inceput si avea nevoie de coordonatori, astfel incat atunci cand mi s-a propus am primit cu teama provocarea. Cu toate acestea, echipa si mai ales finalitatea proiectului, scopul sau unic m-au convins ca initiativele generoase sunt poate cea mai frumoasa rasplata pentru oricine se angajeaza in ele. Ma bucur enorm sa vad ca azi, la doi ani dupa, proiectul continua cu un nou coordonator si o noua echipa, mai devotata si mai entuziasta ca oricand! Mult succes spiridusilor Mosului si iepurasilor incarcati cu cadouri pentru copii!
Ca sa scurtez considerabil povestea, pot spune ca am ajuns sa incurajez pe oricine vrea sa cunoasca si o alta fata a vietii de facultate, sa guste din adrenalina de a supune criticilor cei mai avizati, studentii, articolele din Asertiunea, sa lupte pentru a le aduce colegilor sai un job prin IntershipASER, sa isi satisfaca dorinta de aventura prin campionatele de paint-ball din Cupa Academiei, sa nu uite de cei mai putini norocosi ca el, prin ASERumanitar. Si acesta e numai inceputul. Il asteapta proiecte si mai cu seama, il asteapta prieteni.
Uitandu-ma acum in urma, la intamplarea care m-a adus printre ASER-isti, trebuie sa recunosc ca ASER pentru mine este un pariu castigat! Si cum la vremuri noi, vin ASER-isti noi, vreau sa ma incumet la o prezicere: atata timp cat vor exista studenti, atata timp cat va exista entuziasm si dorinta de afirmare/implicare, va exista si ASER!
Alina Buteica